filmul de săptămâna asta – Le scaphandre et le papillon

„Azi, am impresia că viaţa mea a fost doar un şir de mici nereuşite. Femeile pe care n-am fost capabil să le iubesc. Şansele de care n-am profitat,momentele de satisfacţie de care n-am ştiut să ma bucur. Ştiam rezultatul cursei,dar n-am pariat pe învingător. Am fost orb şi surd sau era nevoie de un dezastru ca să înţeleg asta.”

sursa: http://cinemotions.com

Un film-metaforă, un subiect dramatic şi spectaculos în acelaşi timp, în primul rând datorită modalităţii de abordare şi de expunere. Un film care după vizionare îţi lasă în cârcă o căruţă de întrebări: Ce înseamnă, de fapt, să fii viu? Care ne sunt, cu adevărat, bucuriile vieţii? Cine – sau ce – din noi trăieşte, se-ndrăgosteşte, caută, uită, iartă? Câtă suferinţă încape într-un trup, câtă nefericire într-un suflet? De ce trebuie să murim?

O cinematografie superbă şi originală, un joc permanent de lumini şi umbre, o beţie de imagini clare alternand cu imagini estompate şi şterse. Cam asta înseamnă „Le scaphandre et le papillon”. Să enumăr aici câte premii a strâns sau câte nominalizări a avut, mi se pare complet deplasat, aşa că nu îmi rămâne decât să vă invit să vedeţi povestea.