Am fost tras de moţ!


Aveam de gând să vă povestesc toată tărăşenia, dar se pare că am intrat (de ceva timp) în „ţara crizei de timp”. Mai mereu am tot avut pe cap lucrări ale clienţilor mei, plus sarcinile uzuale rezultate din administrarea propriului blog.

Pe scurt, am fost „tras de moţ” de două categorii de persoane.

Prima este formată din colegi din blogosferă, care au constatat că eu – cel care figuram acum câteva luni în topul comentatorilor întocmit de Zelist – mi-am rărit drastic numărul comentariilor făcute pe blogurile pe care obişnuiesc să le vizitez.

Cred că totul pleacă de la aventura (care a durat câteva luni de zile) de a participa la tot felul de lepşe. De care m-am lecuit! Răspunsul e destul de simplu: mi-am făcut o anumită ţintă de cititori, pe care nu-i interesează deloc „lepşele” (oricum s-ar numi ele). Obiectivul pe care mi l-am asumat (şi pe care unii/unele se fac că nu îl înţeleg sau nu pot să îl înţeleagă este de a încerca o coagulare a colecţionarilor de mărci poştale. Căror colecţionari li se cam fâlfâie (scuzaţi expresia) de trendurile şi obiceiurile din blogosferă. Ei vor discuţii şi informaţii la obiect, nu pierdere de timp.

Ştiu că unii se bucură la câţiva dolărei/euroi amărâţi pe care îi câştigă având o audienţă mai mare, dar pentru mine bănuţii ăia nu merită să-mi pierd timpul. N-am de gând să fac venituri din blogging, pentru că profilul (foarte specializat) nici n-ar permite asta şi oricum în timpul pierdut pot câştiga mai mult dacă-l folosesc cu cap.

Principalul motiv pentru care comentariile mele s-au redus semnificativ pe alte bloguri este că mai mereu dau peste câte o leapşă. Până la urmă, hai să o spunem şi pe-aia dreaptă (ştiu că mă vor înjura unii, dar să fie sănătoşi! Le mulţumesc la fel!   :D). Toate aceste lepşe nu sunt decât o modalitate artificală de a crea/pune/instala linkuri cât mai multe, care contează în clasamentul din celebrul Zelist. Au fost chiar câteva încercări, care au demonstrat că în anumite situaţii un blog vechi de trei luni, dar puternic „blindat” cu linkuri şi beneficiar al multor linkuri de pe bloguri terţe ajunge rapid pe un loc fruntaş în clasamentul amintit, în defavoarea unor bloguri vechi de doi-trei ani. Aşa că… totul este relativ.

A doua categorie este formată din „activiştii” pe tărâmul (virtual) al social media. Măi tovarăşe, tu de ce nu participi la campanii şi concursuri? Păi… ca să ce? Cu ce îi încălzeşte social media pe cititorii mei? De ce vorbiţi voi doar ca să vă aflaţi în treabă, fără să-mi cunoaşteţi publicul-ţintă? Majoritatea cititorilor mei sunt persoane trecute binişor de tinereţe (unii chiar de a doua – excepţiile doar întăresc imaginea generală). Abilităţile lor în acest domeniu sunt extrem de limitate. Unii, săracii, abia se descurcă cu un comentariu pe un blog chior. Chiar credeţi că se dau în vânt după Feisbuc şi Tuităr? Cred că vă cam înşelaţi. Iar eu, unul, tot n-am chef să-mi pierd timpul fără de folos, aşa că lăsaţi-mă cu ale mele.

Tot în categoria asta este un personaj care era cât pe-aici să o păţească. Să vă povestesc.

Mă caută tipul într-o zi, interesat fiind de acelaşi subiect – cum să particip şi eu la o campanie în favoarea unei mari instituţii. N-are importanţă profilul. Facem un schimb de mailuri, îmi povesteşte omul cam ce-ar vrea el, dar am tot aşteptat să văd dacă mă întreabă şi ce vreau eu.   😀

I-am solicitat să-mi dea lista completă a serviciilor disponibile persoanelor fizice. Mi-a dat o chestie cam în doi peri. L-am luat mai la obiect, întrebându-l de câteva servicii care în prezent nu se asigură de niciuna din instituţiile de profil din RO, dar sunt uzuale de ani buni în ţările UE. A început să o dea în vals, ţinând-o morţiş pe-a lui, că ar vrea să fie prezentate serviciile pe care le vrea el. Eu i-am răspuns că nu mă interesează, dar că ar face bine să le spună şefilor că în RO stau prost de tot în comparaţie cu alte ţări. Aici a venit chestia interesantă: m-a ameninţat că voi fi „şters” de pe toate listele făcute de marketingul lor. Dobitocul (că altfel n-am cum să-i spun) nu şi-a dat seama că îi puneam la dispoziţie (moca) o listă de servicii potenţiale pe care încă nu le oferea nimeni din toată industria lor!

Păi atunci să mă pupi undeva, băiete! Apoi am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe directorul lui general (care, întâmplător, este şi el colecţionar şi pe care îl cunosc de mulţi ani). I-am povestit toată tărăşenia. Mi-a mulţumit foarte mult pentru idei şi m-a asigurat că îl va trimite pe individ la şcolarizare (după o cuvenită retrogradare – îmi pare rău de el, dar ştiţi cum e vorba – prostia nu-i prostie adevărată, dacă nu-i şi militantă…).

Şi uite-aşa ajung la vorba lui Nat King Cole.

Anunțuri

Despre romanianstampnews

Scriu despre filatelie
Acest articol a fost publicat în Blogosferă, Societate și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Am fost tras de moţ!

  1. Hapi zice:

    Am comentat dincolo.
    Chiar, de ce nu faci niste concursuri sa castigam si noi niste chiloti marca -cathalin botezatu 🙂
    Apropo de concursuri, am observat ca pe net sunt unii care alearga dupa orice chilipir. Intr-o zi am nimerit pe un blog unde o domnita facea „concurs” oferind o palarie, un parfum de doi lei si un tricou parca.Pentru astea cerea un fel de compunere Nu stiu altii cum sunt dar mie mi se pare asa o stupizenie……ar trebui sa chiar am nevoie de un anumit produs ca sa particip la un concurs. Nu sa stau pe net sa vanez chinezarii.

  2. Foarte bine punctat peste tot. Frumos articol. Succes si sa ai o zi frumoasa!

Loc de guiţat (grohăielile merg direct la gunoi)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s