cum să faci brandu mare


Acest articol este un pamflet. Și trebuie tratat. 🙂

Dați-mi voie să mă prezantez. Îmi spune Zevedeu și-s ficiorul clopotarului din Răsturnații din Deal. Să nu aveți așteptări prea mari de la mine, că în copilărie am avut un accident de muncă. Adică m-o scăpat tata din turla bisericii și am căzut fix în cap. Nu știu dacă m-o scăpat cu intenție sau din greșeală, da bănuiesc că da.

MuscleGrowth_Article

chipu-i ui de aci

La mine în sat se întâmplă cam la două săptămâni câte o discotecă rurală și merem și noi cu fetele să dănțuim un pic, să bem un suc, o cafeauă sau o bere. Și ar fi numa fain dacă nu ar veni și ficiorii din Răsturnații din Vale, numa că vin și de fiecare dată să lasă cu pumni, oase rupte, nasuri sparte și alte fainoșaguri de aiestea. Și cum ei îs mai mulți, că și satul lor îi mai mare, o cam luăm pe coajă de fiecare dată. Da am zâs cu Ghiorghiuț, pretenu-mio, că așe nu să mai poate și că trebe musai să facem ceva. Zis și făcut, Ghiorghiuț s-o uitat pe calculator și o văzt el că la București se întâmplă o conferință la care îi zice Cum să faci brandu mare și la conferința asta o să vie și japonezu. Nu știu io cine-i japonezu, da știu că ăștia-s buni la bătaie, că am văzt multe filme chinezești.

La București am ajuns numa io, că lui Gheorghiuț i s-o betegit vaca și o trăbuit să umble cu ea la doctor. Cum am ajuns acolo nu vă mai spui, că nici io nu știu, da știu că am făcut juma de zi de la gară până la sală. Acolo dau io să intru, da vine la mine un țipțer sfrijit și-mi zâce că trebe să plătesc 300 de lei ca să intru. Am plătit, că am venit pregătit de acasă, și după aia am intrat în sală. M-am uitat io la lume, să văd cam ce soi de oameni or fi, și tare am fost mirat să văd tot din ăștia îmbrăcați bine și o grămadă de fătuțe. Da nu am zis nimic, că nu știi niciodată ce poate un om, doar am văzut multe filme chinezești în care o fată singură bătea ca la fasole o armată de handralăi.

O început și conferința aia sau ce o fi fost ea, or început să se perinde p-acolea pân față tăt câte unu, voroveau un picuț, da numa ei știu ce voroveau, că românește nu cred să fi fost. Venea după aia altu la rând, și tot așa. Ăștialalți din sală, care mai de care butonau la laptoape, telefoane și alte jucărei de aieste. Să fi fost vreo zece ăi de-or vorovit, io nu am înțăles nimica, da nici nu am plecat, că am vrut să îl văd pe japonezu. A venit și rându lui, și acolo pe scenă o venit unul cu un pic de pleată, un picuț mai rotofei, da japonez neam. Că știu și io cum arată japonejii, și ăsta sămăna mai degrabă cu Mihuț din capul satului. Și-o început și să vorovească așa ca ardelenii, da io înțelegeam tăt câte un cuvânt din zece.Că spunea el acolo ceva de campanii, de seo, de branding, marketing și alte minuni de astea. La sfârșit o întrebat dacă are oarecine întrebări și m-am ridicat io și l-am întrebat că de ce nu or pus și traducător.

Toată sala o izbucnit în râs, mie mi s-o lăsat un văl de ceață pe ochi și m-am enervat negativ de tot și m-am dus la țipțerul ăla de mi-o luat banii, ca să mi-i iau înapoi. Ăla că nu se poate, că doar v-am dat bilet, că din astea. S-o adunat lume în jurul nost ca la circ, unul vorovea ceva la telefon (te-am văzut, mă, și când mai ajung în București te caut io), io m-am enervat și mai tare și m-am apucat să mătur pe jos cu țipțerul. No, de aicea o fost fain, că bag seama că o început partea practică a conferinței. Or apărut de nu știu unde vreo șase din ăia cu măști pe față, ca-n filmele alea faine chinezești, unul o venit la mine și mi-o zâs să mă legitimez. Da ce credea, că io-s prost, să mă caut după buletin și el să îmi aplice o perversă ca la Târgu Ocna? M-am făcut că-mi duc mâna la buzunar și i-am dat un dos de palmă, da nu oricum, ca din fundu grădinii, de s-o dat de-a berbeleacul. Ăialalți or sărit tăți pe mine, am dat și io cât am putut, da or dat și ei, nu glumă. Așe or dat de m-am trezit dimineață.

Și când m-am trezit, nu știu de ce, da nu vedeam nimic. Bag sama că m-or controlat bine și la ochi. No, când m-am trezit, vine unu la mine și mă întreabă că de ce am lovit organu. Io, mirat: „Da ce organ am lovit?”. „Păi ăla care veghează să dormi tu liniștit”, zice el. Io, tăt mai nedumerit, îi zâc că dulăul meu veghează să dorm liniștit, da nu-l cheamă Organu, că-l cheamă Ursu. „Cu tine nu se poate înțege omul”, zice el, se ia și se duce și se întoarce după vreun minut și-mi zice să semnez o hârtie și să mă duc acasă.

M-am dus acasă, după vreo săptămână am început să văz ca prin ceață și după vreo două săptămâni am văzut nota de plată. La expeditor scria MAI, nu știu io ce-i aia, or fi ăia de s-or ocupat de conferință, și zice acolo că am de plătit 500 de lei pentru nu știu ce. Nu m-o interesat că pentru ce, am plătit, că tare mi-o plăcut partea practică a conferinței, da dacă mereți vreodată la vo conferință de-asta să nu îl credeți pe ăla de-i zice japonezu că îi japonez, că nu-i. Că am văzut destule filme chinezești ca să știu cum arată un japonez. Da partea practică, aia face tăți banii!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la cum să faci brandu mare

Loc de guiţat (grohăielile merg direct la gunoi)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s