Cinci texte


Aici ar fi trebuit să fie postarea destinată concursului de satiră, doar că acest concurs nu va mai avea loc. Motivul este unul cât se poate de simplu, banal chiar, ideea unui asemenea concurs nu a stârnit deloc entuziasm, iar materiale pentru el nu au fost primite decât 5, unul singur aparţinând cuiva care nu face parte din grupul nostru. În condiţiile date, ar fi puţin deplasat să organizăm un concurs în care să ne premiem noi între noi. Din respect pentru cei care au scris ceva pentru acest concurs vom publica mai jos materialele primite de la fiecare din ei.

Televiziunea şi punctul G (Teo Negură)

Nu stiu cum dracu dar, dupa ce-apare la televizor, orice Goguta-si trage aere de Gogu. La fel cum orice gogonea se… „brenduieste”-n acadea.

Am invatat, de cate ori am reusit s-arunc un ochi mai detasat catre televizor, o lectie amara pentru felul meu de-a fi: gogo-mania face rating. Iar rating-ul e, intr-o televiziune, cam totuna cu punctul G pentru-o distinsa demoazela.

Televiziunea in sine nu-i un lucru rau si nicidecum nu e un concasor universal hranit pervers doar cu naive si nepangarite suflete. Ba dimpotriva, e mai degraba un fel de-adapatoare, o cantina, o… impinge-tava.

Poate c-ai fost si tu student si stii ce-i aia o cantina: intri, adulmeci, casti ochii, salivezi, potol si la sfarsit, fireste, decartezi. Sa nu-mi spui insa ca bucatareasa e de vina cand, nechibzuit (sa nu-ti zic prost, ca sunt un delicat), ajungi la casa si platesti c-ai luat un servetel si-o furculita, dar pleci cum ai venit, cu burta goala. Platesti cat ala care si-a infulecat friptura aburinda si chiar desertul savuros si tava ta luceste? Pai cine e tampit in cazul asta? Le chef? Nu, nicidecum, lui nici macar nu-i pasa de-ai mancat, dar te asteapta, zambitor, la casa, preocupat sa-ti ia, pana la ultima para, contra-valoarea.

Mare mestesug de tampenie, televiziunea asta… Eu insa mi-as dori, macar pentru un sfert de ceas, telecomanda cea universala, sa pot s-apas pe un buton, sa trec in standby toti tampitii. N-ar fi acesta sfertul academic, dar ar fi sfertul meu de ceas de… liniste.

Viaţa e o alergare (Marius Bota)

Viaţa   e o alergare;nu-i uşoară
Când te zbaţi să prinzi într-una
Tot ce mişcă pe ecrane.
Dimineaţa , ochii mici,
Îi faci mari să iei elan
Când pe Dani şi Răzvan
Îi  priveşti  spunând poveşti
Adunate de prin ziare
Pleci la muncă, horoscopul
Nu-l ratezi nici o secundă
Doar, doar  te-o lovi norocul
Şi-o să ai la bani cu clopul
Iar  când te întorci trudit,
De la muncă pe-nserat
Ba nervos, ba mai mâhnit
Te aşezi  comod  în pat
La “acces direct” priveşti“
Happy Hour” urmăreşti
Nu-nainte ca la cinci
Să te laşi şocat de ştiri
Dar stai, seara-I punctul  forte
Vin pe rând şi-ţi intră-n casă,
Prin TV , direct la masă
Analişti, politicieni, ziarişti şi fel de fel,
Opozanţi şi guvernanţiToţi ar vrea să te convingă,
Ba că-i el noul Mesia, ba c-o fi lapte şi miere.
Că probleme n-or mai fi, câtă vreme vom trăi
Nimeni însă nu îmi spune cum s-o duc şi eu mai bine
Că doar vorbele frumoase  la televizor, nu-n trai
Nu ţin nicidecum de foame, nici la mine, nici la tine.

La TeVeu (Copilul de lego nebărbierit)

Televizorul iti spala creierul? Da. Da cu D mare!!!
Domnisoare peste domnisoare practicante de semi-nudism/nudism, neuitand de buzele tuguiate, ne incanta cu povestile lor de viata, care, sa fim seriosi…pe cine intereseaza??? Incredibil, stire SENZATIONALA, vedeta X este arestata de zapada, nu poate ajunge la concert, dar televiziunea este acolo in direct. Pai cum, domne? Ea e inzapezita, dar tu ai stire senzationala in direct? Cum ai ajuns la ea?
Cuplurile minune isi spala rufele in public. De, tre’ sa stie toara tara ca l-a gasit cu alta sau ca nu i-a luat bijuteria cu cristale Blablazowski. Pai cum, se poate altfel? Si se cearta si se impaca. Si se cearta iar, ca dupa un timp sa apara stirea oficiala: Din pacate, familia Y a ajuns in fata instantei astazi pentru pronuntarea divortului. Sa mori tu? Pai si vecinii mei divorteaza, dar nu au ajuns la Tv. Ei de ce da, si vecinii mei nu?
Burlacii tarii noastre participa cu atata seriozitate la emisiuni in care isi cauta perechea, perechea aleasa disparand insa dupa cateva zile de la terminarea emisiunii. Madame in trecut respectate, accepta reportaje in care isi arata achizitiile in materie de lenjerie intima sau pantofi, oameni de afaceri, cu familii acasa, apar cu femei goale si arunca cu bani.
Din pacate, copii din ziua de azi vor sa fie ca cei ce apar „La televizor”.

Despre televiziune, sagacitate şi pantalonaşi (o analiză în manieră pseudopatapieviciană) (Doru)

Motto:

„Ireal, spaţiul a încălecat, năzdrăvan, parcursurile şi geneza eoliană a pasiunilor sensoriale” Tudor Muşatescu
Nu poţi (dinspre bunul simţ comun) accesa irealitatea spaţiului viziunii televiziunii fără o minimă (înspre maximă pregătire teoretică), focusare care presupune (apud Tismăneanu): pasiune, rigoare, curaj şi sagacitate …
E indubitabil (irefutabil ar fi cam mult) că spaţiul virtual al televiziunilor româneşti (şi nu numai) constituie este o ipoteză inatacabilă a impecabilităţii absolute iar odihnitele (noastre) minţi elitiste, (uneori excesiv de odihnite), transgresează, încălecând, irealizabilul concret, exacerbând cu metodă parcursurile, urcând înspiralat înspre pasiunile sensoriale ale bieţilor telespectatori sperând că aceştia să fie predispuşi, raţional sau nu, la reflecţii liliale şi inacţiune fascinată a schimbărilor de sens produse de polivalenta sensurilor moleculare, predispoziţiei fundamentate nu atât psihologic sau existenţial cât căutând să dea jos (comunismul! o caracteristică a mainstream-ului) susceptibilul tatonant al fatalităţii, destinului şi soartei (de regulă “ghinionistă la noroc”) …
Ireal exortativ şi redevabil real spaţiul televiziunii dovedeşte, odată în plus, o dată în minus, că parcursurile şi geneza stau drept martori de eroziune, ca nu există  simulacre de realitate ci doar o apetenţă şi inabilitate de a nu decela verosimilul neverosimil de neverosimil verosimil.

Stipendierea generoasă a unora dintre realizatori pentru a mima o (in)dependenţă calpă aduc asupra acestora şi implicit a adrisanţilor nevoia angoaselor tragice şi topirea reperelor organizatoare existenţial, repere care to(ro)pite dau (scrie şi la „Educaţia sexelor”) filozofări ermetice, salturi şi spirale speculative, autopastişe, figurări plastice şi duc pe autor în năzdrăvaniile elegiilor abastractizate şi, cum altfel, abstractizante …

Televiziunea (în general) şi cei de acolo (în particular) au potenţa de a se bi şi trifurcă ascensional pe treptele din ce în ce mai înalte ale combustiei epice …

Dar la(s) naiba(s) cu toate astea …

Aleg un final real …

Cândva, Nicolae Manolescu, nu reţin contextul, a spus în Senatul României o povestioară ce mi se pare potrivită subiectului “televiziune”:

Un puşti a fost trimis la joacă de mama sa, îmbrăcat într-un costumaş alb şi imaculat ca spuma laptelui:
– Ai grijă sa nu te murdăreşti, i-a recomandat mama.
După scurt timp, puştiul a revenit cu pantalonaşii murdari şi urât mirositori.
– Mama, a zis el spăşit, cineva a făcut caca în pantalonaşii mei …

(Nu e nici o aluzie, deşi mă bate gândul, la Rodica Culcer)

Moartea Elodiei, variantă rurală (colţu’ cu muzică)

Bătăile de pumn în uşă îl treziră pe Gogu, în pofida somnului său sănătos, care dura de obicei pînă pe la prînz. Persoana ce era de cealaltă parte a uşii îi pusese gînd rău acesteia şi părea că are de gînd să o facă ţăndări. Gogu, cu ochii pe jumătate închişi, îşi trase ceva haine pe el şi deschise uşa, în faţa căreia era Minodora lu’ Strîmbu; femeie zdravănă, numa’ bună de demolator de uşi, Minodora era roşie la faţă, se citea pe chipul ei tîmp că ceva o marcase profund.
– Ai auzit, mă, nea Gogule, că or declarat-o moartă pe Elodia?
Gogu se scărpină tacticos pe burtă, în vreme ce părea că se gîndeşte, apoi întrebă:
– Da’ cine mama hingherilor mai îi şi aia? Te pomeneşti că o fi vaca’ lu dom’ primar, că am auzit că era beteagă.
Întrebarea căzu ca o lamă de ghilotină, faţa femeii, pînă adineauri roşie ca focul deveni lividă, şi după vreun minut de reculegere reuşi să îngaime:
– Cum, nea Gogule, nu ştii cine-i Elodia? Matale nu te uiţi la televizor?
– Ba, mă uit, femeie, mă uit cam o dată la două săptămîni să văz dacă-i la locul lui, dacă nu l-o furat careva, veni răspunsul lui Gogu, care o descumpăni şi mai mult pe Minodora. Apoi, fără a-i mai lăsa timp Minodorei să-şi revină, adăugă, înainte să îi închidă uşa în nas: Amu, ia fă bine şi vezi dacă tac-tu, ăla de-i paralizat, are tot ce-i trabă, şi lasă oamenii să doarmă, că nu or muri de grija lu’ aia, cum i-o fi spunînd.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în generale, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Cinci texte

  1. Teo Negură zice:

    Felicitari sincere tuturor celor care au scris, nu e o tema chiar la indemana, credeti-ma 😉

    • Călin zice:

      la prima vedere pare destul de facilă, dar cînd o studiezi mai în detaliu ai surpriza să vezi că nu e deloc uşoară. felicitări tururor şi din partea mea!

  2. Luna patrata zice:

    Frumos! Oamenii au muncit la textele astea si chiar merita felicitari. 🙂

  3. Pingback: La tembelizor | slowaholic

  4. slowaholic zice:

    Dragii mei, imi pare foarte rau ca nu s-a inscris lumea la concurs. Imi placea initiativa voastra foarte mult si asteptam cu nerabdare rezultatele. Felicitari autorilor textelor de mai sus! Dupa cum se vede, se poate 🙂
    Nu ma omor dupa ideea de concurs si de aceea nu am purces la a ma inscrie, insa m-am intristat azi cand am vazut ce ati scris si in semn de solidaritate cu voi, am scris cateva randuri aici:
    http://slowaholic.com/2012/02/24/la-tembelizor/
    🙂 🙂 🙂

    • Călin zice:

      e, nu a ieşit de data asta, poate altă dată va ieşi mai bine, cine ştie. mulţumim de mesaj şi pentru textul publicat la tine, care e chiar reuşit 🙂 . o seară frumoasă!

  5. Doru zice:

    Şi eu care visam la definitiva-mi consacrare deşi recunosc faptul că toate celelalte patru texte (verosimilul neverosimilului) sunt mai bune decât al meu (neverosimilul verosimilului) …
    Nu-i bai! Stau pe recepţie în vederea următoarei oportunităţi!
    Sunt, în oricare dintre variante, onorat de participare!
    Toate cele bune!

    • Călin zice:

      modest ca întotdeauna, boier dumneavoastră, numai că mai este un pretendent pentru cel mai slab text, cel care nu degeaba şi-a pus textul fix în coadă. oportunităţi întru definitiva afirmare (sau consacrare) cu siguranţă vor mai fi 🙂 .
      o seară frumoasă!

  6. marian zice:

    Mai…sper ca n-aveti de gand sa renuntati doar pentru simplul fapt ca au fost prea putini participanti !!! Perseverare…diabolicum ati uitat ?Dati inainte ca-i bine. Credeti-ma pe cuvant. Va citesc eu si…asta-i suficient!

    • porciiabjecti zice:

      s-ar putea foarte bine să renunţăm, vom decide asta. oricum, fiecare din noi va scrie pe blogul lui, iar faptul că nu există o temă dată lasă mai multă libertate de mişcare celui care scrie. oricum vom scrie şi aici, dar concursul nu ştim încă sigur dacă va mai fi 🙂

Loc de guiţat (grohăielile merg direct la gunoi)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s