Guest-post: de ce scriem?


postarea de azi vine de la Mirela, căreia îi mulţumesc pentru text.

Știm că scriem, ştim de ce scriem, chiar şi atunci când nu ştim cum, având în minte tema propusă şi faptul că… scriem. Poate că scriem ca să aflăm sfârşitul poveştii noastre, pe care de multe ori îl modificăm pe parcurs,  de dragul textului care nu e neapărat cu temă dată, ci e vreo poveste din viaţa noastră, din natură, din amintiri, incredibil de abstractă sau banal de concretă, dar nu mai puţin interesantă.
Mai scriem şi prevăzători, uitând parcă de tot ce ne înconjoară sau scriem în goană, sărind peste detalii. Eu sper că scriem cu pasiune sau cu melancolie, cu admiraţie pentru ceva sau cineva, sau, dimpotrivă, critic ori satiric.

M-aş feri de sfaturile primite excesiv prin poveştile scrise (sau preluate) pe bloguri. Ce-ar face oamenii timpului actual dacă li s-ar spune că lipsa scrisului  ar genera boli sau alte neajunsuri? Și că scrisul ar remedia cele mai grave maladii? Oamenii crizei sunt tentaţi să digere tot ce li se serveşte ca panaceu universal, îndreptându-se, adesea orbește, către procedee prin care pot obţine vindecări miraculoase. Bănuiesc că jumătate dintre noi s-ar apuca de scris sau măcar de marcat cele mai bune site-uri de literatură! Până şi cei mai rezervaţi vizavi de poezia adevărată, nu de kitsch-ul tot mai  agresiv şi omniprezent din literatură (şi nu numai), s-ar apuca de noua cură de dezintoxicare prin scris! Și poate ar funcţiona. Cum să nu meargă un tratament cu eliberare de stres prin aşezarea în fraze sau versuri a unor cuvinte măiestrite? ! Farmecul unui text compus, expresiv, armonios sau, dimpotrivă, creator de tensiuni dramatice, funcţionează. Un eseu e ca un tablou: o colecţie de ţesături ale nuanţelor plăcute, de lumini şi umbre, de linii, puncte şi pete,  de contraste şi armonii, de gesturi şi miresme care răzbat dincoace de rânduri şi cuvinte. Scriem pentru a ne deconecta, pentru a transmite ceva sau pentru a demonstra că avem talent (nu e cazul meu, dar mai sunt cazuri). Scriem, poate, ca o formă de protest sau chiar de tăcere. Pentru că atunci când scriem, tăcem. Acest blog e, poate,  o ocazie să legăm noi amiciţii, să ne cunoaştem mai bine şi să ne bucurăm de inspiratele rânduri cu care ne-au obișnuit cei care au ceva de…scris.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în guest posts și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Guest-post: de ce scriem?

  1. Teo Negură zice:

    Cred ca scriem, Mirela, ca sa ne vorbim si cuvintele, si tacerile deopotriva… Frumos spus 🙂

  2. shogunu' zice:

    Io-s „decît” inginer şi nu „le am” cu ale scrisului. Mi-am făcut blog-notes ca să mă descarc. Mă enervează la culme nesimţirea, „neam-prostia”, manelismul şi toate alea care ţin de lipsa bunului simţ. Înjur, de-l fac şi pe-un birjar să se ruşineze, cînd îmi ies din fire, da’, de „nu mă calci pe coadă”, îs „pita lu’ Dumnezău”, vorba ardeleanului.
    Banzai!

  3. Mirela zice:

    Da, Teo. Și…frumos spus, foarte frumos! 😉

  4. Pingback: ghiveci de sîmbătă seara « Colţu' cu muzică

  5. CARMEN zice:

    si io-s “decît” inginer… Placerea de a scrie, a crescut odata cu blogul pe care-l administrez, încurajata si „calauzita” de cei care mi-au facut vizite în casa-mea-virtuala. Si asa, încet-încet, existând în lumea virtuala, am descoperit prieteni despre care învat câte ceva în fiecare zi, prieteni care-mi transmit câte un pic din sensibilitatea cu care vad ei lumea, prieteni de la care învat lucruri pe care nu le-am cunoscut sau carora nu le-am dat pâna atunci importanta prea mare.
    Ca si în viata reala, si aici am descoperit ca sunt unii cu care modul meu de a fi si de a gândi nu se potriveste de loc – si de care m-am despartit fara durere, dar am descoperit si persoane cu care simt ca intru în rezonanta, carora le admir rațiunea, intelectul, capacitatea de creație, fantezia si bunul simt. Si atâta vreme cât cei pomeniti de mine în prima categorie nu îi depasesc – ca numar, pe cei pomeniti de mine în a doua categorie, am hotarât ca voi exista – aici, în blogosfera româneasca.

    • Mirela zice:

      Carmen, ești omul care reușește să adune oamenii bine intenționați, dând dovadă de inteligență și disciplină (nemțească!). Nu glumesc și nu te laud. Locul 4 în top, fie că ne interesează sau nu acest top, spune mult. Dar nu e atât de relevant cât forța de atracție a blogului tău și a ta, ca persoană. Sunt mândră că mă număr printre prietenii tăi, sunt bucuroasă că praticipi la Povestea parumată și mă încântă fecare zi de miercuri, când imagini deștepte îmi îmbogățesc orizontul și sufletul. Și nu, nu sunt laude, cuvintele mele exprimă sec și prea puțin din ce reprezinți în acest mediu virual. Încă îmi pare rău că nu am reușit să ne întânim la tine azi vară, noi nu am ajuns…Dar știu ca va veni primăvara și vara din nou!
      Scrii foarte bine despre orice, iar sfaturile tale sunt printre cele mai inteligente.
      Cât despre cei care nu merită să stea alături de noi, am mai spus-o și o repet, pentru ei funcționează butonul ignore și așa va rămâne.
      Bunul simț ține și de acea elementară contravizită, un comentariu nefiind frumos să
      rămână unilateral, măcar așa, din…bun simț, cum bine spui tu. Și nici să ne trezim comentați în lipsă, pe terțe bloguri, cum s-a mai întâmplat. Cu atât mai mult cu cât noi nu atacăm și nu ne interesează cei cu care nu relaționăm.
      La o cât mai lungă viață blogosferică! Și sănătate maximă! 🙂

  6. Ca de obicei, bine gândit, bine structurat, frumos şi la obiect scris:
    Eu cred că majoritatea bloggerilor încep să scrie din dorinţa de a-şi aşterne gândurile pentru care în viaţa reală nu găseşte auditoriul interesat. Cu timpul îşi găseşte făgaşul pe care se simte în largul lui. Bine ar fi ca blogul să însemne o oază de relaxare şi nu un câmp de bătălie cum se mai întâmpălă.. După gândirea mea, încrâncenarea, răutatea nu ar avea ce căuta măcar în virtual. Sunt blogurei de pe care nu aş mai pleca, sunt bloguri unde sufletul îmi este mângâiat, bloguri unde privirea se defată admirând fotografii sau picturi originale care chiar pot rivaliza cu creaţiile merilor profesionişti.
    Eu… eu scriu din plăcerea de a scrie, din plăcerea de a comunica cu cei ce-mi acdeptă sau îmi doresc dialogul, dar mai ales scriu pentru ca poezioarele, scenetele, povestirile mele să ajungă în casele a cât mai multor copii. Este motivul pentru care am refuzat două mari edituri numai pentru că îmi cereau exclusivitate. Bloggerii sunt prietenii mei. Am întâlnit oameni minunaţi şi oameni cu care am o legătură specială. O prietenă specială eşti tu Mirela şi împreună am oferit copiilor o carte care se bucură în continuare de succes, fiind deja la a doua ediţie. Şi în aceste condiţii, cum să nu îmi placă să scriu pe blog?
    Salut întregul grup!

    • Mirela zice:

      Aurora, am citit de mai multe ori comentariul tău și ca de obicei, parcă aș fi gândit ȘI eu , parcă ne-am fi înțeles! Pentru că iată, avem aceleași valori: bunul simț, respectul pentru ceilalți și față de noi înșine, față de muncă, artă, creație literară și orice fel de creație care bucură! Da, blogul trebuie să fie un loc sacru al binelui și relaxării, nu un câmp steril de bătălie. Cum bine spui ,măcar aici să găsim mai multă toleranță, alături de o critică, acolo unde e cazul, absolut constructivă și făcută de cei care pot mai mult decât noi, păi da! Dacă nu, la revedere! Tu ai un blog …adevărată comoară, o oază de bine și frumos adresat celor mici și celor care au suflet de copil, chiar dacă sunt deja cărunți. Mulțumesc Auraș, suflul tânăr al vorbelor tale se simte așa, în aer, ca o primăvară! Eu abia aștept să mai oferim copiilor câteva cărți frumoase! 🙂

  7. daurel zice:

    Ma bucur cand apar ocazii clarificatoare.
    „Cujetand” cat am putut asupra multiplelor idei, sunt nevoit sa recunosc ca scrierea pe blog ar trebui sa creeze bucurii atat autorului cat si cititorilor…; cumva bucuria de-a reusi sa bucuri…
    Dupa cum se stie, sunt tentat mai mult spre economic si politic; din aceste zone eu imi extrag bucurii greu de transmis…

    • CARMEN zice:

      ma bucur sa te regasesc aici, Daurel draga 🙂 frumoasa motivatie!
      (scuze Mirela, scuze Calin, scuze ca m-am amestecat, dar nu m-am putut abtine 😉 zau ma bucur ca Daurel a raspuns provocarii!)

    • Mirela zice:

      Asta mi se pare ceva minunat:”scrierea pe blog ar trebui sa creeze bucurii atat autorului cat si cititorilor…; cumva bucuria de-a reusi sa bucuri…”
      Așa ar trebui. Mulțumesc Daurel, te mai așteptăm! 🙂

  8. Pingback: Blogging; postare ad-hoc « Daurel's Blog

  9. Zamfir POP zice:

    Tocmai mi s-a explicat că scriem ca să ne ascundem, cu ajutorul cuvintelor, gândurile, ideile, sentimentele. Cei care reuşesc cea mai grozavă dedublare se numesc scriitori. Sau bloggeri, după caz!

    • shogunu' zice:

      Io cre’că te-nşeli Zamfir-san!!! Ori, ţi s-o explicat geşit. Ori, că cel care ţi-a explicat asta,exact aia face. Io unu’ scriu exact ce-mi trece prin cap. Io nu mă ascund după vorbe!!! Dacă am ceva de zis, ZIC!!! „Să nu faci mizerie pe jos, cînd te duci în vizită (aşa m-o învăţat mama)”. Ăsta-i motivul pentru care am „aderat” la grupul ăsta! Că, „la mine acasă” înjur ca birjarii, îi problema mea. O fac tocmai că io nu mă ascund după vorbe. Treaba-i să n-o fac cînd îs” în vizită”. De aia-s „porc abject”! Din solidaritate cu Teo Negură, pe care l-o „făcut de bau” un alt blogger. Că, pe mine mă înjură „la greu” „nişte unii”… Îi înjur şi io cu voce tare şi îi bag la spam. Ăsta-s io…
      Banzai!

  10. daurel zice:

    @Carmen, Mirela,
    am vazut de ieri comentariile; continui sa le savurez…
    Multumesc !

  11. Pingback: Nu-mi cereţi să-nţeleg « Ulise al II-lea cel Ocoş

Loc de guiţat (grohăielile merg direct la gunoi)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s