În puţinele luni de cînd bântui prin blogosferă am înţeles că şi aceasta este doar o felie dintr-un tort mai mare, din societate, este doar o proiecţie a societăţii într-un alt mediu. Vei găsi şi aici aceleaşi obiceiuri cu care te întîlneşti la tot pasul în viaţa de zi cu zi, vei găsi tipologii diferite de oameni, vei găsi aceleaşi calităţi şi defecte pe care le întîlneşti la oamenii pe care îi întîlneşti pe stradă, la piaţă, pe băncile unei şcoli sau facultăţi, ori în autobusul sau troleibusul cu care mergi zi de zi la servici. Dacă blogosfera este un mediu virtual, asta nu face din ea un mediu perfect, ba dimpotrivă, pentru că aici pot fi mai uşor disimulate sau ascunse anumite vicii sau obiceiuri nu tocmai demne de laudă. Am cunoscut destul de mulţi în aceste cîteva luni, însă această „cunoaştere” pe care ţi-o oferă un mediu virtual este una destul de sumară, superficială, aici nu poţi privi omul în ochi, nu îi poţi auzi inflexiunile vocii, nu poţi vedea dacă roşeşte sau nu atunci cînd spune ceva. Am cunoscut în peregrinările mele destui oameni de la care aş avea destul de multe de învăţat, am cunoscut oameni deosebiţi, de calitate, după cum mi-a fost dat să întîlnesc şi opusul acestora. Mi-a fost dat să întîlnesc corectitudine, cinste, după cum mi-a fost dat să întîlnesc şi incorectitudine şi necinste; mi-a fost dat să întîlnesc modestie şi bun simţ, după cum mi-a fost dat să întîlnesc şi orgolii, vanităţi sau nesimţire; mi-a fost dat să întîlnesc adevăr, dar mi-a fost dat să întîlnesc şi minciună sau bîrfă. Mi-a fost dat să întîlnesc verticalitate, oameni cu coloană vertebrală, dar mi-a fost dat în aceeaşi măsură să dau şi peste găşti, bisericuţe, interese meschine şi cameleoni.
Blogosfera este, pînă la urmă, imaginea societăţii în care trăim, la o scară mai redusă; nu este nici mai bună, dar nici mai rea decît această societate, este doar o felie dintr-un tort, felie care are trăsăturile acestui tort. Cu cine ne potrivim şi cu cine ne însoţim în drumurile prin acest spaţiu virtual depinde doar de noi. Iar acea vorbă care zice „spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să îţi spun cine eşti” este la fel de adevărată şi aici ca şi în viaţa de zi cu zi.
Pingback: felia de tort « Colţu' cu muzică
Eu unul cred că ai multă dreptate. Un mare LIKE!
poate am, poate am doar parţial, nu ştiu, dar eu cam aşa văd lucrurile. mulţumesc, Max!
şi încă un like şi de la mine! la fel de big. cam cât o felie de tort! 😉
tot îmi place mie tortul de ciocolată 😉 . dar depinde şi cît de priceput e cofetarul 🙂
Blogosfera este si ea o lume, cu bune si cu rele… eu am invatat insa ca din viata sa iau ce e bun si frumos. 🙂
probabil e inevitabil să fie aşa; în blogosferă însă parcă ai nevoie de mai multă atenţie, de mai multă perspicacitate pentru a despărţi grîul de neghină 😉 . iar dacă reuşeşti să faci această „decantare” şi reuşeşti să alegi doar ce e bun şi frumos, ai un mare atu .
Stii… nu toti bloggerii sunt straluciti cofetari, si cu asta am spus totul. E greu sa ai pretentii de genul asta de la un cioclu, de pilda 😉
nu, chiar nu pot fi, trebuie doar să ai abilitatea de a face diferenţa dintre un cioclu şi un bun cofetar 🙂
Ei, uneori nu-mi iese ” din prima”, dar nu ma las si tot reusesc pana la urma. 😉
nici nu cred că are cum să îţi iasă totdeauna din prima, unii sînt adevăraţi maeştrii în arta camuflajului 😉
🙂 asta inseamna ca ai cernut graul de neghina si esti foarte multumit de cei care-ti sunt alaturi in lumea asta virtuala ….nu? 🙂
nu ştiu dacă l-am cernut foarte bine, poate în timp voi mai descoperi vreo boabă-două de neghină, dar le voi îndepărta atunci 🙂
Din pacate, unii se baga la retete de tort care nu le cunosc, la ingrediente care nu le stapanesc si atunci iasa un „talmos-balmos” de toata frumusetea. E greu, asa cum spuneai, sa stii sa discerni corect, ce ce alb, ce e negru, ce e util, sau ca sa il parafrazez pe apostolul Pavel : „Încolo, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să ne însufleţească „(Filipeni 4:8).. E greu dar nu imposibil!
este greu, dar nu imposibil, este nevoie şi de discernământ, dar şi de timp, pentru că unii sunt adevăraţi experţi în arta camuflajului. oricum, în cele din urmă tot îşi dau arama pe faţă, ori le cade masca cu care încercau să te amăgească, iar atunci îi vei putea aşeza la locul ce li se cuvine.
Te încearcă (motive sunt) amarul, boier dumneavoastră! O să te rog să nu uiți ce spunea Nae Ionescu despre școală …
E valabil, pare-se, și pentru blogosferă!
da, motive sînt boier dumneavoastră, chiar destule, dar nu voi uita ce spunea Nae, probabil e valabil pentru orice soi de comunitate.
o zi frumoasă la dumneavoastră!
Oh, da! Bine zisashi! Si ca sa indulcim amarul care se ascunde putin printre randurile de mai sus (ca deh, n-are cum sa nu fie si putin amar cand iti sare-n ochi neghina) as vrea si eu o felie de tort te rog. Din acela din poza, cu multa ciocolata, bien sur. 🙂
arată tare bine tortul din poză, e o adevărată tortură să te uiţi la el. ce îmi rămâne de făcut? doar să te invit la o felie de tort, naturellement 😀
o zi frumoasă!